mamentul cand ai trait acele experienre. Presupune sa-ti ingadui sa filtrezi și sa pracesezi ce a trebuit sa reprimi la mamentul respectiv pentru a merge mai departe, paate chiar pentru a supravietui. Cu tatii ne temem ca trairile naastre sunt prea puternice, mai ales in clipa cand le simtim efectiv. Am fast invatati sa nu fim prea iubitari, pentru ca am putea fi raniti; sa nu fim prea dețtepti, pentru ca am putea fi hartuiti; sa nu ne exprimam frica, pentru ca am putea deveni vulnerabili.
și, in general, sa ne A canformam la ceea ce au vrut altii sa simtim. In ' ' capilarie, eram pedepsiti cand plangeam in public, daca experienta naastra ematianala nu era pe placul Parintilar nastri. (Nu e de mirare ca inca reactianam ' ' ' asa cum a facem.) ' Ideea e ca nu tie iti este frica sa simti prea mult, ci ' ' ' acelara care ti-au spus ca exagerezi, ca ai iețiri dramatice si gresite. Acestia sunt aamenii care nu stiu ' ' ' ' sa gestianeze ematiile, care var ca tu sa nu evaluezi.
Ei sunt cei care var sa nu simti, nu tu. Stii de uncle stiu? ' ' ' Pentru ca sa fii amortit nu inseamna ca nu simti ' ' nimic, ci ca simti multe, dar nu ai invatat sa-ti ' ' ' Pracesezi ematiile. A fi neutru inseamna sa nu simti ' ' A nimic. In schimb, amarteala inseamna sa simti tatul ' ' deadata si sa nu stii ce sa faci.
' ' Deaarece tristetea ta spune: ,,Mi-as dari ca lucrurile ' ' sa fie altfel", iar vina ta spune: ,,Mi-e teama ca am gresi t f ata de cineva", in timp ce rusinea sapteste: ,,Ma ' ' ' ' ' tern cam-am fa.cut de ras in achii cuiva". Anxietatea denota impotrivirea ta fata de acest proces, ultimele tale incercari de a detine un control pe care devii din ce in ce mai conștient ca nu-1 ai. Oboseala reprezinta rezistenta ta fata de cine ești cu adevarat, fata de persoana care vrei sa fii de fapt. Supararea ta este furie reprimata.
Depresia ta, dand la o parte factorii biologici, desigur, reprezinta tot acest cumul care iese la suprafata, in timp ce tu urli in gand și incerci sa dai totul deoparte. Iar cand ajungi la concluzia ca nu poti continua ața, ca te pierzi, ca ai deraiat si te simti blocat si pierdut, ' ' ' atunci constientizezi ca nu trebuie sa-ti schimbi ' ' trairile. Trebuie doar sa inveti sa le aprofundezi si sa ' ' • A V l,J • • vez1 ce 1ncearca sa-t1 comun1ce. ' A incerca sa schimbi felul in care te simti e ca si ' ' cum ai gasi un indicator rutier care arata in directia opusa celei in care intentionai sa mergi, și in loc sa te indrepti pe sensul de mers corect, te oprești și incerci sa rasucesti indicatorul.
' Iar atunci cand mascam emotiile care ne insotesc ' ' experientele, cand nu ne acordam niciodata timp sa le Procesam, cand ne fortam sa simtim intr-un anumit ' ' fel la un moment dat, ignoram de fapt ce ne-ar oferi pacea suprema: sa ne permitem sa simtim, fara sa ne judecam. Deci nu trebuie sa-ti schimbi emotiile, ci doar sa le ' ' asculti. Nu trebuie sa accepti ceea ce par ele sa A • • V • \,,J • 1nsemne -asta este important-, c1 sa-t1 urmarest1 cu , ' adevarat instinctele spre ce incearca ele V • sa-t1 ' semnaleze. Ele sunt modul in care comunici cu tine /\ .
1nsut1. ' Fiecare senzatie conteaza. Pierzi foarte mule timp incercand sa le schimbi sau crezand ca unele sunt corecte, iar altele greșite, ca unele sunt bune, iar altele rele si, deci, nu ar trebui sa nu le ai -si toate astea , ' deoarece ti-e teama ca iti vei spune in sinea ta ceva ce ' ' • V o nu vre1 sa auz1. Trairile pe care ti le reprimi eel mai mule sunt cele care te pot ghida eel mai bine.
Reticenta ta fata de a te asculta nu reprezinta propria ta dorinta. Este teama ca s-ar putea sa nu fii suficient de bun, sau ca ești mai rau decat altii, sau pur și simplu diferit de ceea ce oamenii din jurul tau ti-au sugerat ca vor accepta. Cand alegi sa pui pret pe aprobarea din partea celorlalti in detrimentul tau, accepti soarta de a-ti infrana instinctele pentru a le asimila nevoilor impuse A de egourile altora. Intre timp, ratezi in mod constant accesul la o lume și o viata.