Reflecția 194
sunt unica vinovata), imi dau seama ca baza tuturor problemelor mele este aceeați: mi-e greu sa gestionez momentele de disconfort. Nu stiu cum sa ma bucur de lucrurile ' bune fara a fi complet descurajata de experienra celor rele. Este ceva ce trebuie sa depațesc, pentru ca, in mod sigur, nu este ceva ce poate fi rezolvat. Pentru ca .. asa e viata.
Si cred ca traim intr-o lume care ' ' , intretine aceasta mentalitate pentru noi. Am problema de a vedea parti din viara mea doar ca pe etape care imi inlesnesc ajungerea in urmatorul punct al vierii. Iar realitatea ingrozitoare este ca, intrucat multe zile tree astfel, intreaga ta viara devine un joc al ațteptarii. Acum am reuțit sa remediez in mare nevoia aceea sacaitoare și persistenta de a evada din prezent, insa, desigur, din cand in cand, tot se furiseaza in mintea mea. Asa ca nu ma pot abtine sa ' ' ' nu fi u in teresata de asta.
Acest in teres vine din convingerea ca, la un moment dat, vom dobandi o fericire care va dura pentru totdeauna. Treci peste durere, și apoi te bucuri ca te-ai vindecat, te simti impacat si schimbat, esti ' ' ' iarați intreg. Dar viata nu este o simpla deplasare de la intuneric la o lumina nesfarsita. Ci o succesiune de ' pendulari intre lumina și intuneric, de traversari ale unor zone gri. Sunt zile in care te-ai adancit atat de mult in intuneric, incat nici tie nu-ti vine sa crezi ca ' ' te-ai lasat sa ajungi acolo, iar apoi vin zile in care uifi ca ai fast vreodata nefericit.
Sa fii timorat de aceasta Pendulare -sa-ti fie frica sa avansezi si inca mai frica ' , sate intorci -este calea sigura de a nu progresa. Pentru ca tot ce avem pana la urma este o succesiune de clipe prezente care se vor aduna, ducandu-ne de la conștientizarea unei experienre la alta. Deci trebuie sa ne apreciem toate experientele zilnice, nu doar iețirile din rutina, pentru ca alternativa este sa nu ne mai asumam viata. Iar asta ne ' face sa stagnam, sa nu mai traim in mod autentic. și lasam lucrurile sa treaca pentru ca disconfortul ne face sa simtim ca dam inapoi, ca ne indepartam de acea ,,lumina" spre care ne indreptam mereu.
Consideram ca ducem o viata proasta pe baza catorva experienre proaste, pentru ca nu reuțim sa bifam lista de lucruri pe care le aveam in minte ca premise pentru a ne simfi multumiti sau.. fericiti. Dar fericirea nu este un ' ' ' proces mental artificial pe care ti-1 permiti atunci cand crezi ca lucrurile sunt corecte. Este o experienta, o emofie, și tot ce ai este momentul prezent pentru a V • V • V tra1 aceasta exper1enta. și vad astfel de modele de gandire facilitate in mare masura de societatea noastra.
Ne inchipuim ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti dupa ce vom fi suferit suficient și ca prezentul.