cu care suntem eel mai obisnuiti si le proiectam la nesfarsit peste orice ' ' ' ' exista in jurul nostru. Acestea sunt doar cateva dintre multele impedimente psihologice care ne impiedica sa avem viata emotionala pe care pretindem ca ne-o dorim. Iata alte cateva: 1. Toata lumea are o toleranta limitata la a se simti ' ' bine.
Cand se depaseste aceasta limita, ne sabotam ca sa ' ' putem reveni la zona noastra de confort. Clițeul de a pați in afara ei servețte un ui sco p de im po rtan ta majora: ii face pe oameni sa se simta confortabil in situatii cu un grad mare de disconfort, aceasta fiind cheia extinderii tolerantei fata de fericire. ' ' 2. Exista o ,,limita de placere" sub care oamenilor le place sa ramana: fiecare are un nivel de ,,succes" pe care ii percepe a fi dezirabil -și neamenintator pentru ceilalti.
Majoritatea lucrurilor pe care le fac oamenii se subsumeaza efortului de a ,,cațtiga" iubirea celor din J·ur. Multe dorinte, visuri si ambitii sunt construite pe ' ' ' baza unei lipse severe a iubirii. Acesta este motivul pentru care persoanele cu mari nevoi emotionale sunt, de multe ori, si cele mai de succes: isi folosesc dorinta ' ' ' de acceptare, de iubire și de integrare drept combustibil pentru reuțita. Ideea este urmatoarea: odata ce oamenii depațesc punctul in care cred ca lumea ii va judeca și ridiculiza pentru succesul lor (in loc sa ii laude), se limiteaza imediat sau eel putin iți minimizeaza drastic realizarile, pentru a pastra o relatie buna cu cei de la A care doresc aprobarea.
(In fond, oamenii nu pretuiesc egoul și posesiunile materiale in detrimentul iubirii, ci considera ca acestea le vor aduce dragostea.) 3. Majoritatea prefera confortul oferit de ceea ce cunosc in detrimentul vulnerabilitatii pe care o implica necunoscutul. Asta se intampla chiar și atunci cand ,,necunoscutul" este, obiectiv vorbind, mult mai bun. Daca redefinim ,,fericirea" in termeni de ceea ce isi ' doresc in mod innascut oamenii (confort, incluziune, sens in via ta etc.), atunci putem alege sa ne cautam confortul in lucrurile care ne ofera ceea ce ne dorim sa obtinem.
' 4. Multi se tern ca ,,a fi fericit" inseamna a renunta ' ' la a obtine mai mult. ' Fericirea este, in fond, o for ma de acceptare. Ea presupune sa atingi obiectivul final, iar cand treci de linia de sosire, sa te lați cuprins de valul implinirii.
Decizia de a ne simti ața in fiecare zi ne poate face sa credem ca marea cursa s-a incheiat, asa ca asociem ' subconștient ,,fericirea" și ,,acceptarea" cu ,,renuntarea". Dar este exact invers: calea catre o viata ' ' mai bogata nu inseamna sa tragi din greu pana obfii un anumit lucru, ci sa construiești treptat, bucata cu bucata, avand parte de sens, mici bucurii și . ..., recunost1n ta. ' ' 5.
Desi stiu adevarul, • • A A • v oamen11 1ntarz1e sa ' ' actioneze -iar in intervalul dintre a sti si a face se ' ' ' naste suf erin ta. ' ' De cele mai multe ori, problema nu e ca nu știi ce sa faci (sau ca nu stii cine esti), ci ca exista o lupta ' ' A • /\ • 1n tre ce este co rect s1 ce este uso r, 1n tre ce este ma1 ' ' bun pe termen lung și ce e indicat pe termen scurt. Ne auzim instinctele, dar pur și simplu nu le dam ascultare. Aceasta este cea mai comuna sursa a disconfortului: distanta dintre a sti si a face.
Suntem ' ' ' dependenfi din punct de vedere cultural nu de amanare, ci si de evitare. Neactionand imediat, ne ' ' imaginam ca putem crea spafiU pentru ca adevarul sa se schimbe, cand, de fapt, cream doar disconfort, astfel incat il putem simfi mai din plin (deci suferim inutil in acest proces). 6. Oamenii cred ca apatia inseamna siguranra.
Tuturor ne este frica sa nu pierdem persoanele și lucrurile care ne compun viafa. Unii incearca sa o ia Pe scurtatura ca sa evite durerea si nu isi dau voie sa ' ' simta, sa-si traiasca emotiile, ca si cand nu le-ar placea ' ' ' și nu ar fi atațafi de acele persoane și lucruri. Aceasta temere se bazeaza pe sentimentul ca totul este trecator si, in cele din urma, se termina -da, asa.