Reflecția 8
și pe care le iubeam cu toata fiinta. Cand viata noastra graviteaza in jurul cuiva, situatia nu se schimba dintr-odata dupa ce persoana respectiva A nu mai e langa noi. Intotdeauna vor ramane amintiri in mintea noastra, amintiri ale locurilor uncle am fost impreuna, ale lucrurilor pe care le-am spus și ale melodiilor pe care le-am ascultat. Fiecaruia dintre noi i s-a intamplat ca, in timp ce statea la coada intr-un magazin, sa auda una dintre aceste melodii și sa simta cum graviteaza din nou in jurul unei persoane din trecut. Sau poate ca niciodata .
nu ne-am opr1t. Uitam vreodata cu adevarat zilele de nastere ale ' iubitilor sau primele rntalniri cu ei? Au redevenit oare vreodata aniversarile voastre niste zile obisnuite, ca ' ' toate celelalte zile ale anului? S-au sters cu adevarat ' lucrurile sau promisiunile pe care vi le-ati racut? Sunt ele nule acum, ca v-afi despartit, sau doar le-ai ignorat in mod voit, pentru ca nu ai avut alta solutie? Probabil ca mintea iti spune sa mergi mai departe și te obliga sa faci la fel și cu inima ta. A Inclin sa cred ca fie iubești pe cineva, intr-un anumit fel, pentru totdeauna, fie nu 1-ai iubit niciodata deloc. Odata ce doua substante chimice ' interactioneaza, nu mai sunt niciodata la fel. Ranile pe care ni le-a fa.cut cineva sunt uneori prea adanci ca sa mai riscam sa ne reindragostim de acea persoana.
Nu cred cane țtergem complet din mintea celorlalti doar pentru ca pur și simplu nu mai contam pentru ei. țtiu ca dragostea nu este ceva de care ne putem lipsi. și ma intreb daca nu cumva uneori o alungam din viata noastra numai pentru ca nu avem de ales. Poate asta se intampla doar pentru ca noi suntem centrul micilor noastre universuri, iar uneori ele se suprapun cu ale altar persoane, și acele mici suprapuneri produc schimbari ale respectivelor universuri. Coliziunea ne poate avaria, ne poate schimba, ne poate scoate de pe cursul nostru.
Uneori ne contopim intr-o singura persoana, iar alteori ne scindam, pentru ca asta invinge confortul de a nu pierde ceea ce am crezut ca țtim. Oricum ar fi, dezvoltarea este inevitabila. Ramai cu ce ai invațat despre dragoste și despre cum te poate schimba, despre suferinta pricinuita de singuratate, de locul gal din pat sau de scaunul gal de langa tine cand stai la masa. Nu țtiu daca golul acesta va mai fi umplut din nou de persoana care a plecat. și nu țtiu nici daca golul la.sat de eel cu care te-ai contopit atat de profund va putea fi umplut de alta persoana.
Cu to{ii pornim la drum ca straini. Iar alegerile pe care le facem in sfera dragostei par, de obicei, A inevitabile. Intalnim persoane care, in mod irational, ni se par indispensabile. Dam peste suflete fa.cute din acelați material ca al nostru -colegi, parteneri, vecini, Prieteni de familie, veri si surori -, iar vietile noastre ' ' se intersecteaza intr-un mod care ne face.