Reflecția 199
reala. Problema este ca nu știi cum sate gandești corect la problema ta. Da, te-ai saturat de astfel de formulari. Dar nu po!i sa ignori aceasta afirmatie. Nu este doar un sfat care poate fi aplicabil doar anumitor persoane, uneori și in anumite situatii.
Nu este doar o idee buna care te ' po ate liniștii in tr-o zi grea. Nu este doar ceva pe care te pofi baza atunci cand ai epuizat toate celelalte optiuni. Scopul experimentarii unui lucru este sa inveti cum sa gandești diferit despre el. Cand nu inveti sa gandești diferit, devii blocat. Cu cat experimentam mai mult, cu atat suntem mai capabili sa vedem lumea prin diferite lentile, sa gandim multidimensional, luand " Ill considerare posibilitati care inainte erau de neconceput.
Educatia adevarata nu inseamna sa inveti lace sate gandesti, ci ' ' cum sa gandești in general. A invara cum sa ignori mai bine gandurile negative nu inseamna sa inveti cum sa gandesti -ci sa inveti , ' , cum sa te disociezi. Gandurile noastre negative ne A folosesc la fel de mult ca și cele pozitive. In lac sa ne fie frica de ele, putem invata sa le vedem ca pe nițte directive sau, eel putin, putem decide daca conteaza • • /\ 1,J V pentru no1 ț1 1n ce masura. A In asta consta puterea gandirii negative.
Ața cum stoicii practicau vizualizarea negativa (imaginandu-și cele mai proaste rezultate posibile, și apoi pregatindu-se pentru ele), sa inveti cum sa gandești este arta de a alege modul 1n care dai sens vietii si emotiilor tale. ' ' ' Si daca nu decizi in mod constient ce conteaza si ce ' ' ' nu, iti vei petrece restul vietii simtind in tipare, ' ' ' raspunzand la ce ai fast conditionat cand erai tanar. Solutia nu este concentrarea excesiva asupra pozitivitatii ( cum te-ar face sa crezi psihologia pentru mase), ci sa inveti cum sa transformi partile umbrite ale mintii tale in forte care determina schimbarea si ' ' ' inspira evolutia. Libertatea emotionala si linistea interioara provin ' ' ' din a știi ce sa faci atunci cand apar gandurile și sentimentele negative -pentru ca var aparea. Dupa cum explica Jonah Lehrer, ne reglam emotiile gandindu-ne la ele.
Cortexurile noastre prefrontale ne permit sa ne gandim la propriile noastre minti. Creierul nostru se gandețte la el insuți. Psihologii . . " numesc acest proces ,,metacogn1t1e .
țtim cand suntem suparati, pentru ca fiecare sentiment vine cu un grad de conștientizare de sine, astfel incat sa ne dam seama de ce simtim ceea ce , simtim. Fara aceasta constientizare, nu am sti ca ne ' ' ' este frica de leul care ne ataca in salbaticie, asa ca nu ' am fugi ca sa scapam de el. Daca nu am fugi de el, care ar fi rostul sentimentului? Dar, mai important, daca un sentiment nu are sens -daca portiunea din creier numita ,,amigdala" evalueaza ca este vorba de o ,,pierdere acceptabila" -, atunci poate fi.