Reflecția 180
elimini. Obisnuiam sa cred ca ideea chinuitoare de ,,insuficient ' de bun" va fi redusa la tacere atunci cand voi reusi sa-, mi depațesc perspectiva interioara, pentru ca, desigur, demonii dinauntrul nostru nu exista in realitate. Demonii interiori ne lovesc in punctele dureroase. Ei ne recita toate lucrurile pe care ne temem ca oamenii le vor interpreta drept cine suntem. Ne tin blocari in ideea ca ce percep ceilalti oameni este realitatea, deți, desigur, acele percep\ii nu sunt decat extensii ale acelor oameni.
Am crezut ca vor disparea de indata ce am incetat sa-mi privesc viafa analitic și am inceput sa ma concep ca pe o persoana care iți experimenteaza gandurile și sentimentele, nu ca pe o persoana care este suma gandurilor și sentimentelor sale. Dar ceea ce am in tel es pe parcurs a fast ca fiecare parte din mine are un rol in existenta mea. Si, de indata ce a trebuit sa ' ' fac ceva care presupune gandire analitica, m-am intors de uncle am plecat, și demonii au revenit. Nu trebuie sa treci peste nimic și nu trebuie sa ignori nimic. Anumite lucruri trebuie doar recunoscute si intelese, iar apoi cultivate intr-un alt ' ' mod.
Pentru ca modul de gandire se cultiva și, in acest A sens, este o alegere. II putem schimba. Daca nu o facem, vom ramane la capriciul actiunilor altar oameni si al propriilor nostri demoni irationali care ' ' ' nu fac altceva decat sa ne impiedice sa traim ce țtim ca este adevarat. Si cand aceste doua forte se ciocnesc ' ' și se perturba una pe cealalta, ne vom scufunda in haul anxietatii și depresiei, pentru ca ceva incearca sa si croiasca drum afara din noi, si altceva il impiedica ' ' sa faca acest lucru. Antidotul in acest caz este constientizarea.
De ' indata ce realizezi ca gandul tau vine dintr-un loc al irationalitatii si al fricii, ai fa.cut un pas spre a-1 reduce ' ' ' la tacere. De indata ce descoperi ca nu trebuie sa asculti acea voce si ca nu esti acea voce, nu mai esti ' ' ' ' controlat de ea. Vei incepe sa intelegi ca a avea indoieli este uman. Temerile irationale sunt și ele parte din a fi uman. Nu e nimic ciudat, nefiresc sau gresit in asta.
Tine pur si ' ' ' simplu de natura umana. Dar, daca vrem sa depășim temerile și indoielile, trebuie sa incepem sa alegem. Sa alegem ce consumam, cum ne structuram zilele și cu ce ne petrecem timpul. Caror lucruri le atribuim valoare si semnificatie si cat de multa. ' ' ' Nu trebuie sa operam pentru tot restul vieiii noastre in baza setarilor noastre naturale, implicite.
Cu cat petrecem mai mult timp lasandu-ne coplețiti de fiecare gand autodepreciativ care ne trece prin minte, cu atat vom ne ingropa mai mult in aceste credinte, si ele vor deveni reale. ' ' Pentru ca nu e realist sa credem ca, intr-o buna zi, nu ne vom.