Reflecția 167
se intampla atunci cand, pen tru a te in telege și a fi in regula cu tine insuti, depinzi de interactiunea cu ceilalti. ' ' ' Pentru ca interactiunea are mai pu{in de-a face cu modul in care te trateaza ceilalti si mai mult cu modul ' ' in care te percepi pe tine in functie de tratamentul lor. Nu este vorba despre ca.ti oameni sunt de fapt in jurul nostru sau despre ca.ti ne ofera dragoste, ci despre ce inseamna dragostea respectiva pentru noi și despre felul in care aceasta ne modifica perspectiva asupra a ceea ce facem sau asupra carui aspect trebuie sa ne concentram. A fi in compania cuiva inseamna nu doar coexistenta si conexiunea cu ceilalti, ci si obtinerea ' ' ' ' ' aprobarii și acceptarii lor. Poti sa fii singur intr-o camera aglomerata și poti sa te simti conectat cu restul lumii intr-o singuratate absoluta.
Ne simtim ,,singuri" nu doar pentru ca suntem fiinte separate, ci si pentru ca suntem constienti de ' ' ' ' existenta noastra ca indivizi de sine statatori. In ' esen ta: esti a tat de singur pe cat crezi ca esti. ' ' ' Odata ce trecem peste ideea ca solitudinea inseamna a fi singur, putem sa-i intelegem importanta: exista ceva straniu și inefabil la care ai acces in acest tip de inactivitate sacra. Cand incetezi sa lucrezi și incepi sa fii. Cand nu te mai definești dupa rolurile pe care le joci pentru altii -și pentru tine.
A Incetezi sa te mai vezi in contextul unei societati. Nu ' te mai judeci prin comparatie. Nu te mai preocupi de A ce ar fi acceptabil pentru altii. Incepi nu doar sa-ti auzi vocea, ci si sa-ti dai seam a ca esti o persoana care ' ' ' isi as cul ta min tea. ' Si incepi sa comunici cu tine insuti in moduri mult ' ' mai profunde, mai cuprinzatoare decat permite A limbajul.
Dupa cum spunea Huxley: ,,In ciuda limbajului, inteligentei, intuitiei și simpatiei, nu se poate comunica cu adevarat nimic nimanui. Substanta esentiala a oricarui gand și sentiment ramane incomunicabila, inchisa in cochilia tare, impenetrabila a sufletului și trupului individual. Viata noastra este o sentinta de izolare perpetua." A Insa acesta nu este un lucru rau. A In felul acesta descoperi cine ești pentru ca nu mai ești cineva pentru altcineva. Exiștii doar pentru tine.
A Incetezi sa te mai comporti pentru a te potrivi unui standard și incepi sa actionezi de dragul supravietuirii, al vietii, al umanitatii. in mod obisnuit, nu-ti dai ' , ' ' seama cat de mult din viata ta de zi cu zi, cate dintre ' actiunile tale cotidiene sunt concepute numai pentru a fi ,,acceptabil" pentru lumea din jurul tau -și nici cat de mult te pot deconecta de la tine aceste actiuni " . . . care nu sunt 1nteme1ate pe autent1c1tate.
Solitudinea este cea mai importanta practica dintre toate. Te conecteaza la ce este real și te ajuta.