Reflecția 141

seama uncle sunt scamele, putem curata lentila. Acesta este sfarsitul suferintei si inceputul unei ' ' ' mici bucurii in paradis." Ea se ref era, bineinteles, la mintile noastre și la faptul ca nu acceptam sa ne intoarcem spre interior decat dupa ce ne afundam suficient de adanc intr-o gaura intunecata, incercand sa schimbam ceea ce este in exterior. Mintea ta este lentila prin care percepi lumea. Trebuie sa-i ajustezi focalizarea pentru a-ti schimba viata, nu invers. ) ) 4.

Adesea ,,suferinta" vine la noi sub forma unei ' depresii care este, de fapt, doar revelatia faptului ca A v v • • 1nca nu am vazut 1esrrea. ' Uneori (de fapt, deseori) nu țtim la nivel conștient ce este mai bine pentru noi, si totusi, intr-un fel, ) ' subconstientul, sinele nostru, stie in mod instinctiv ce ' ) avem de fa.cut. Nu pretind ca exista neaparat o interventie divina care ne lumineaza, dar stiu ca de ' ) multe ori in viata mea am simtit cumva cand era ) ) timpul sa-mi frang inima de dragul a ceva mai mare, chiar daca nu stiam ce era acel lucru mai mare la acea ) vreme. 5. Capacitatea de a simti bucurie trebuie echilibrata de capacitatea de a cunoațte durerea.

Lumea noastra se naste si exista datorita dualitatii. ) ' ) Acesta este fundamentul lumii noastre, dar este, de asemenea, important de identificat și in propriile noastre vieti. Mai exact, cu cat este mai mare ' capacitatea ta de a privi intunericul, cu atat mai contrastant pofi vedea lumina. Yin-ul și yang-ul sinelui nostru emotional se afla intotdeauna in , echilibru; conteaza perspectiva prin care alegem sa vedem lucrurile -ambele ne sunt disponibile in mod egal, alegerea este intotdeauna, in cele din urma, a ., noastra. 6.

Durerea reprezinta un semnal ca ceva nu este 1n regula, suferinta este ceea ce se intampla cand nu tinem seama de acest semnal. ' Din punct de vedere fiziologic, desigur, acest lucru este adevarat, dar este și mai adevarat din punct de vedere emotional și mental. Aproape ca ne place sa ne cream probleme dincr-o credinta foarte profunda ca meritam durere (din cea mai rea) ca o razbunare pentru cat de ingrozitori credem (in mod grețit) ca suntem. Doar prin lupta cu acea durere ne dam seama ca ea a fost intotdeauna autoindusa si a servit in ' principal doar pentru a ne ajuta sa ne dezvaiam de nevoia de a o crea, sa realizam de ce nu o meritam si, ' " """ """ . 1n acest proces, sa ne reconectam cu cine suntem cu adevarat, nu doar cu ceea ce vede restul lumii ca suntem.

7. Universul sopteste inainte sa tipe. ' ' ' De obicei, experienra traumatizanta nu este un eveniment singular, ci o serie de evenimente. Iar inima nu ne este franta de un singur lucru, ci de un tipar. Pe asta se bazeaza suferinfa.

Lovitura finala e cea care ne deschide sufletul -in acel moment, ne dam seama.