Reflecția 113
sau caldura soarelui pe spatele tau vara. Nici acel sentiment profund pe care il ai cand iti treci mana prin apa. Nu poate sa poarte tricoul tau preferat, sa manance aluat de prajituri, sa transpire, sa respire, sa planga sau sa danseze. Nu cunoațte bucuria pe care o ofera 1mbratițarea mamei sau a iubitului. Un corp este responsabil pentru cea mai uimitoare sarcina -descoperirea și crearea 1n lumea fizica.
Odata ce avem ceva, nu mai vrem. Ceea ce ne dorim cu adevarat este sa facem, sa luptam și sa devenim. Un suflet nu trebuie sa plateasca facturile, sau sa mearga la cumparaturi, sau sa gateasca cina, sau sa programeze un control, sau sa spele vasele, sau sa faca planuri pentru vineri ca sa iina pasul intr-o relaiie. Nu trebuie sa faca bai fierbinti ca sa se relaxeze, sau sa ' • V • • • V organ1zeze casa, sau sa execute com1s1oane, or1 sa se plimbe pentru a gandi. Un corp poate invara.
Un corp poate simti magia implinirii. Poate pune piesele laolalta și poate intelege. Se poate pierde, astfel incat sa poata fi ,,gasit". Poate suferi ca sa se vindece. și daca sarcinile rutiniere prin comparafie cu care ne dorim ca vietile noastre sa fie mai bune nu sunt de ' fapt decat expresii ale corpului nostru? Daca ele sunt ceea ce suntem programati sa facem? Daca nu exista un scop mai important decat pur și simplu sa le faci? Daca ceea ce simtim in acele momente din care vrem ' sa evadam ca sa ne plasam in contextul unui scop mai important este, de fapt, scopul insuți? Daca vindecarea inseamna doar recunoasterea ' durerii, atunci poate ca a trai inseamna doar a recunoaste viata.
Exista atat de multe anxietati, si ' ' ' ' frustrari, si lucruri teribile care inceteaza instantaneu ' "' atunci cand le spunem cu voce tare. Invaiam sa plangem dupa o pierdere, sa parcurgem perioada de doliu și sa fim prezenti in fiecare clipa doar pentru a putea fi conștienti de viara noastra. Recunoațterea este remediul -singurul de care avem nevoie. Iar suferinta adevarata, cea de neocolit, vine din , incercarea de a evita ceea ce avem in fata noastra. Ne ' urmareste si ne bantuie pana cand o recunoastem si o , , , , acceptam, chiar daca nu ne face fericifi.
Un suflet iți dorețte un corp pentru a putea experimenta lucruri, iar acel corp se va lupta singur Pana cand va deveni constient de el insusi. Pana cand ' ' va face ce a fost programat sa faca. Pana cand va simfi ceea ce trebuie sa simta, oricat de neplacut ar parea. Nu trebuie sa fim mai buni decat umanitatea noastra. A face acest lucru inseamna a trece cu vederea sensul initial al corpului.
Trebuie sa alegem intregul spectru de experienre umane. A In loc sa credem ca lucrurile sunt liniare si ca , drumul merge doar in sus și spre fericire, trebuie ne dam voie sa alegem viata reala. Pia.rim.