concentrezi mai mult asupra . e1. 25 PSIHOLOGIA IESIRII DIN ' STAREADE PLAFONARE SI CELE ' TREI ETAPE NECESARE PENTRUCA '-J '-J OBICEIURILE SA DEVINA AUTONOME Succesul este mai mult un produs al obiceiului decat al priceperii. Pentru a excela la ceva, trebuie sa fii capabil sa o faci in mod constant.
Multi scriu bine, dar pu{ini scriu bine și mult. Ceea ce ii separa pe experti de ceilalti este un amestec de autocontrol, rutina disciplinata și daruire neclintita. , in timp ce abilitatile naturale sunt, mai mult sau mai putin, ceva cu care te naștii, autocontrolul este o abilitate pe care o dezvolti. Majoritatea oamenilor sunt convinsi de contrariul acestei afirmatii: ca isi pot ' ' ' perfectiona talentul, dar ca disciplina necesara va veni cumva de la sine.
Mintea noastra are mijloace !imitate de autocontrol. Aceasta inseamna ca suntem capabili sa nu ne manifestam impulsurile și dorintele doar pentru o anumita perioada de timp in fiecare zi. Prin antrenament, putem prelungi aceasta perioada, dar ea ramane finita, indiferent de eforturile depuse. Oamenii care inteleg acest lucru iți folosesc timpul cu intelepciune: elimina luarea unor decizii inutile, limiteaza distragerile, minimizeaza ceea ce nu conteaza A și se concentreaza asupra lucrurilor importante.
In timp, le intra in reflex. De fapt, in anii 1960, psihologii au identificat trei etape specifice prin care trebuie sa trecem pentru a dobandi aceste noi abilitati.12 ' Etapa cognitiva: cand intelectualizam pentru prima data sarcina, facem greseli si, in cele din urma, ' ' elaboram noi strategii pentru a ne descurca mai bine. Etapa asociativa: cand este inca necesar sa depunem efort pentru a finaliza sarcina, dar este mai pufin obositor din punct de vedere mental decat era inainte de aceasta etapa. Unele aspecte ale sarcinii incep sa vina de la sine, dar inca facem grețeli.
Etapa autonoma: intram pe ,,pilot automat" sau, in unele cazuri, in ,,starea de flux". Ne putem elibera de concentrarea conștienta și putem lasa programarea mentala sa preia controlul. Cu toate acestea, la un moment dat, intre ultimele doua etape, suntem prinți intr-un fel de faza de stagnare: indeplinim sarcina destul de des, dar ațteptarile noastre cu privire la modul in care ar trebui sa actionam inca ne plaseaza departe de cum credem ca ar trebui sa fim. Este ceea ce omul de radio Ira Glass numețte ,,decalajul creativ", punctul in care majoritatea oamenilor renunia: A ,,In primii ca.Iiva ani, faci lucruri, dar pur și simplu A nu sunt suficient de bune.
Incerci sa faci bine, simti ca ' ai potential, dar tot nu e bine. Dar gustul tau (motivul pentru care te straduiești sa faci mai bine) inca nu e satisfacut, drept care munca ta te dezamagețte. Mulii oameni nu tree niciodata de aceasta faza, pur si simplu renunta. Daca esti abia la ' ' ' inceput sau ai ajuns in aceasta faza, trebuie sa știi ca e ceva normal și ca eel mai important lucru pe care il poti face este sa muncești mult.
Pune-ti un termen limita, astfel incat in fiecare saptamana sa termini de scris o poveste. Doar trecand printr-un volum mare de munca vei acoperi acel decalaj, iar munca ta se va ridica la nivelul ambitiilor tale. Iar mie mi-a luat mult , sa-mi dau seama cum sa fac asta -mai mult decat oricui altcuiva. Deci va dura destul de mult - e normal.
Trebuie doar sa te lupii sa-Ii deschizi drumul." Ațadar, dif eren Ia din tre oamenii care persevereaza pentru a-și vedea roadele muncii ajunse la standardul Pe care si-1 doresc si cei care renunta nu tine de ' ' ' ' talentul pur, ci de luarea angajamentului (adesea inconfortabil) de a continua sa evolueze. Daca nu ai nici dorinta si nici capacitatea de a trece ' ' peste faza de stagnare, atunci mijlocul de a-Ii arata ca exista altceva mai potrivit pentru tine este sa faci o schimbare. Daca o faci, trebuie sa elimini detaliile inutile, sa lucrezi cu nivelul actual de autocontrol si sa ' continui. Sa ieți din faza de plafonare inseamna sa realizezi ca nu ai fost niciodata blocat -te-ai oprit doar.