sa invete ' ' si sa se vindece. ' 11. Ne-am cam saturat de modelul de angajare standard. Recunoațtem ca a munci pana la moarte nu inseamna o viata buna, dar ne dam seama si ca, ' ' pentru a supravieiui, suntem in esenia robii capitalismului.
Chiar daca au aparut jobul cu jumatate de norma și posibilitatea de a munci ca Ii ber -prof esi o nist, iar echilibrul dintre viata ' profesionala și cea personala este un subiect tot mai popular, structura generala ramane in picioare. 12. Devenim din ce in ce mai intuitivi. Suntem mai empatici, mai curiosi, mai informati si mai ' ' ' toleranti cu cei care sunt diferiti de noi.
' ' 13. Recunoațtem deficitul de reprezentare al jumatatii feminine. Vedem cat de deliberat a fast asuprita femeia in societate și intelegem importanra echilibrului intre masculin și feminin pentru buna functionare a fiecarui aspect al vietii (si al societatii). , ' ' ' 14.
Spargem tiparul genului binar. Nu ne mai definim pur și simplu prin ceea ce pa.rem a fi -devine din ce in ce mai acceptabil sa-ti stabilesti o identitate ' ' de gen netraditionala, in lac sa accepti cine pari a fi din exterior. 15. Devenim din ce in ce mai preocupati de efectul pe care il avem asupra climei.
Nu mai tratam Pamantul cape un lucru, ci cape o entitate vie, reala. 16. Analizam efectele emotiilor multa vreme ' reprimate. In ultimii cinci ani, probabil ca ai avut un prieten sau un membru al familiei care a trecut prin schimbari radicale si intense in ceea ce priveste ' ' propria identitate -daca nu cumva ai trecut tu insuti prin astfel de schimbari! Nu ma refer la faptul ca am trecut prin momente grele și le-am depațit -ci ca am trecut prin momente grele și am ca.pa.tat o conțtiinta de sine mai profunda.
77 A DE CE PUNEM ATATA PRET ' \,; PE SUFERINTA NOASTRA? ' Suferinta este un rau necesar. Dar inevitabilitatea sa ' nu rezulta din faptul ca este ceva natural pe care trebuie sa-1 procesim in timp util. Suferinta nu este o experienta in care jucam un rol pasiv. Este rezultatul unei carente de dezvoltare personala -este un catalizator pentru a ne semnala ca mai avem multe de fa.cut.
Asta inseamna ca noi detinem controlul. Noi ' suntem cei care ii permitem sa joace un rol important in vietile noastre. Mai exact, le permitem partilor nevindecate din noi sa ne controleze existenta. Daca ' nu ne dam seama ca originea ei și, deci, calea de a o vindeca sunt interne, incepem sa credem ca o meritam.
Oricare dintre noi isi poate aminti de situatii in ' ' care am distrus in mo,d inutil o zi care de altfel mergea bine, ingrijorandu-ne și fiind anxioți fara motiv. Aproape ca ne foriam sa intram in panica - e un reflex. Daca nu avem niciun motiv, gasim noi unul, deoarece ni se pare ca meritam sa suferim. De uncle vine totuși aceasta presupunere? De obicei, are foarte mult de-a face cu emoiiile reprimate.
Acumulam aceste sentimente pe care nu le acceptam sau pe care nu le confruntam, și ele devin fundamentul pe care ne construim convingerile despre noi insine. Atat timp cat suntem atasati de o idee ' ' ' despre ceea ce este ,,in neregula" și ne lasam controlaii de ea, vom fi inclinati sa credem ca nu suntem ' suficient de buni. Cheia este sa ne dam seama ca ne facem asta singuri. Traim prinți in structurile mentale pe care le-am permis circumstantelor externe sa le construiasca in noi, pentru ca niciodata nu ne-am dat seama ca le-am putea demonta.
Cand ne aflam intr-o situafie care activeaza una dintre acele amintiri, care atinge o problema nevindecata, nerezolvata, nu ne oprim sa o vedem obiectiv; doar ne dezlantuim impotriva a ceea ce a declanțat problema actuala -in loc sa tratam cauzele profunde. Nu putem lasa durerea sa ne dicteze dialogul interior și nu trebuie sa fim sclavii gandurilor obsesive, involuntare. De fiecare data cand facem asta, . perm1tem acelei ..
emot11 ' .., sa ne submineze constientizarea si sa se transfere in experienta noastra ' ' ' actuala. Proiectam ceea ce a fost peste ceea ce este. Ai nevoie sa te detasezi de structurile tale.