Reflecția 94
\J CUM SA CUANTIFICI 0 \J "-' VIATABUNA , Masuram o ,,viata buna" bazandu-ne pe cat de bine aderam la traiectorii. Cat de strans este aliniat ceea ce se intampla cu gandurile noastre temporare, subiective din trecut despre cum va arata viata noastra. Masura unei vieti bine traite este un concept cultural, social - și se schimba in timp. In prezent, convingerea general acceptata despre ce face ca o viata sa fie buna este realizarea individuala (in alte epoci din istorie, a fost obedienta religioasa sau procrearea și ața mai departe.) Nu suntem facuti sa ne servim noua insine intr-un ' ' mod absolut. De fapt, clasificam acest lucru ca fiind doar o tulburare mintala.
Totul, chiar si sarcinile ' noastre zilnice cele mai rutiniere, par confortabile doar daca sunt innobilate de un sens mai general. Dar noi tot ne propunem acest scop: maximizarea placerii noastre. Adica sa sporim individualitatea in locul comunitatii si intregului, si in acest proces, ' ' ' descoperim ca, in loc ca pasiunile noastre sa compuna o viata spectaculoasa, suntem lipsiti de substanta, ' ' ' stresati, epuizati si prinsi in rutine mentale, incercand ' ' ' ' sa intelegem de ce nu simtim lucrurile ața cum ne-am ațtepta. Nimic nu arata asa cum credeam noi. Nimeni nu ' reflecteaza asupra vietii sale si incheie cu: ,,Da, exact , ' ața am crezut ca va merge." Ideea nu este sa facem ca realitatea sa se alinieze cu reprezentarile noastre despre ea sau sa modificam acele reprezentari, astfel incat sa simtim ca avem putere asupra realitatii.
Cu toate acestea, incercam sa masuram viata buna ' exact in acest f el, deoarece este inca inradacinat in sistemul nostru de operare eel mai elementar, bazat pe instinctele noastre de supravietuire, care doresc sex și Placere, faima, recunoastere si atentie, care sporesc ' ' ' egoul: loveste si fugi, vaneaza si prinde, doreste si fura ' ' ' ' ' fara ruține. Suntem capabili sa ascundem lucrurile astea si sa pa.rem civilizati atunci cand suntem la ' ' birou, la cumparaturi ori pe contul de Tinder. Animalele nu realizeaza ce inseamna sa-si inhate ' ' prada. Ele nu iau in considerare implicatiile psihologice ale unui potential partener care iese din relatie. Ele nu isi ordoneaza viata si nu cauta ,,mai ' ' ' ' mult('.
Existenta lor instinctiva functioneaza pentru ca ' ' nu doresc in mod inerent sa o depațeasca. Animalele nu au nevoie sa evalueze daca au avut sau nu o ,,viata ' buna", asa ca nu se straduiesc sa fie mai mult decat ' sunt. Dar noi o facem. Cu toate acestea, masurand cat ,,bine" am fa.cut prin imagini, idei și povești, ratam ideea de baza: nu am fast facuti sa fim mai mult decat suntem. Dorinta ' ' noastra de a fi mai mult nu este o chestiune de a fi dincalo de umanitatea noastra, ci de a ne dori sa ne A simtim confortabil in ea.
Inteleptii ne invata ca ' ' ' '.